Fiecare serie de producție produce mai multe unități decât a comandat efectiv o marcă. O mașină umple un buncăr în loturi fixe, o serie de tipărire deviază ușor înainte ca o setare să fie corectată, și o mână de pliculețe ies de pe linie cu un defect pe care nimeni nu l-a plănuit. Nimic din toate acestea nu este un semn că ceva a mers prost cu procesul; este o caracteristică normală a fabricației, iar întrebarea reală pentru un cumpărător nu este dacă se întâmplă, ci ce face un producător contractual cu rezultatul. Pentru pliculețe de ceai și fructe uscate în special, răspunsul ar trebui să fie o politică clară la nivel de contract, nu o decizie improvizată luată în ziua respectivă.
Două probleme diferite: rebuturi și excedent
„Rebuturi” și „excedent” sunt folosite vag, dar descriu lucruri diferite. Un rebut este o unitate specifică care a eșuat la o parte a controlului final, fie o etichetă ruptă, o sigilare strâmbă a plicului sau un defect de tipărire pe ambalaj, în timp ce produsul din interior poate fi complet în regulă. Excedentul nu este defect deloc; este pur și simplu stoc finit suplimentar, produs pentru că o dimensiune de lot, o umplere de buncăr sau un număr de cutii nu s-a împărțit uniform la cantitatea comandată. Tratarea acestora ca aceeași problemă duce la decizii neglijente, deoarece un rebut defect și o unitate suplimentară perfect bună necesită tratament opus.
Ce decide de fapt dacă un lot poate fi remaniat
Linia dintre remaniabil și neremaniabil nu ține de cât de rău arată un defect; ține de dacă atinge siguranța alimentară. O etichetă strâmbă, o tipărire pătată sau un carton exterior care necesită re-lipire pot fi de obicei corectate manual fără a atinge produsul în sine, așa că resortarea sau reambalarea este o opțiune rezonabilă. O citire a umidității în afara specificației, o hârtie de filtru ruptă, un sigiliu compromis sau orice semn de contaminare este o categorie complet diferită, deoarece nicio cantitate de reambalare nu schimbă ce s-a întâmplat deja produsului din interior. Un producător contractual responsabil trasează această linie prin regulă, nu prin judecată de moment într-un schimb aglomerat, iar inspecția pliculețului finit integrată într-o serie de ambalare există special pentru a prinde aceste probleme înainte să ajungă într-o cutie.
De ce unele loturi sunt pur și simplu aruncate
Aruncarea unui lot nu este efort irosit; este sistemul de calitate funcționând conform intenției. Odată ce o unitate eșuează la un punct relevant pentru siguranță, reintroducerea ei în lanțul de aprovizionare ar anula tot ce punctele de control anterioare au fost construite să prevină, așa că singura mișcare responsabilă este eliminarea ei permanentă din stocul vandabil. Aici contează și mostrele-martor în sens opus: o mostră din același lot este păstrată deoparte exact pentru ca producătorul contractual să aibă un punct de referință dacă apare o întrebare despre acea serie mai târziu, chiar și după ce restul lotului a fost aruncat.
