Un prim proiect de pulbere de băutură marcă proprie se lovește de obicei de aceeași problemă în etapa de artwork. Panoul nutrițional revine și cifra de zahăr este enormă. Cineva întreabă dacă producătorul a greșit, producătorul confirmă că este corect, iar lansarea se blochează în timp ce marca stabilește dacă are o problemă de produs sau o problemă de etichetare.
Este aproape întotdeauna o problemă de etichetare, iar legislația UE oferă deja răspunsul.
De ce cifra pare greșită
100 g de pulbere nu este o porție. Este aproximativ zece porții dintr-un concentrat din care s-a extras apa. Zahărul și energia la 100 g de pulbere sunt, prin urmare, de câteva ori mai mari decât ceea ce consumatorul bea efectiv într-o cană, iar cifra stă pe ambalaj lângă concurenți gata de băut, ale căror valori la 100 ml nu au fost niciodată comparabile de la bun început.
Nimic din cifra respectivă nu este inexact. Ea descrie pur și simplu o stare a produsului pe care nimeni nu o consumă, iar un cumpărător care o compară cu o băutură rece de pe raftul alăturat trage o concluzie greșită în substanță, deși corectă aritmetic.
Prevederea care rezolvă problema
Articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 permite ca informațiile nutriționale să se refere la aliment după preparare, cu condiția să fie furnizate instrucțiuni de preparare suficient de detaliate și informațiile să se refere la aliment așa cum este preparat pentru consum.
Citiți cu atenție condiția, pentru că este partea operativă și este partea care este sărită. Baza ca preparat nu este o alegere liberă; este permisă pe baza faptului că ambalajul îi spune consumatorului cum să pregătească alimentul într-un mod care produce băutura declarată. Dacă instrucțiunile sunt vagi, declarația descrie ceva ce consumatorul nu a preparat, iar permisiunea pe care se bazează nu a fost cu adevărat satisfăcută.
Ce trebuie să însemne în practică „suficient de detaliat”
Testul de lucru este reproductibilitatea. Poate un consumator, urmând ambalajul, să prepare băutura ale cărei valori sunt declarate?
„Amestecați cu lapte” nu trece acest test. Cât de multă pulbere, cât de mult lapte și ce fel de lapte rămân deschise, iar fiecare schimbă substanțial rezultatul. „Amestecați 20 g de pulbere în 200 ml de lapte semidegresat” îl trece: cantitățile sunt fixate, lichidul este specificat, iar valorile declarate descriu o băutură pe care consumatorul o poate produce efectiv.
Aici devine de asemenea inevitabilă întrebarea despre lichid. Pentru o bază de ciocolată caldă sau de tip salep destinată laptelui, valorile declarate ca preparat depind în întregime de lapte, care în majoritatea acestor produse contribuie cu mai multă energie, grăsime și zahăr decât pulberea însăși. O declarație nu poate acoperi onest atât o preparare cu apă, cât și o preparare cu lapte integral, pentru că acestea sunt alimente diferite din punct de vedere nutrițional. Instrucțiunile trebuie să aleagă una singură, iar panoul urmează instrucțiunile, nu invers.
Alegerea deliberată a bazei
Nicio bază nu este corectă în abstract, iar aceasta este o decizie comercială informată de o constrângere legală, mai degrabă decât una pur legală.
O declarație ca preparat este mai relevantă pentru un consumator, evită o cifră de titlu alarmantă și face produsul comparabil cu alternativele gata de băut. O declarație ca atare este mai simplă, nu necesită ipoteze despre preparare și face produsul comparabil cu alte pulberi — ceea ce face de obicei un cumpărător pe acel raion.
Două reguli practice contează mai mult decât alegerea în sine. Declarați baza fără ambiguitate pe ambalaj, astfel încât nimeni să nu trebuiască să o deducă. Și păstrați-o consecventă pe întreaga gamă: o linie în care pulberea de cacao declară ca preparat, iar pulberea de fructe declară ca atare invită exact comparația care face ca una dintre ele să pară proastă, iar inconsecvența este în întregime auto-provocată.
Responsabilitatea și ce să cereți furnizorului
Declarația aparține operatorului din sectorul alimentar sub numele căruia este comercializat alimentul. Într-un program de marcă proprie, acesta este proprietarul mărcii, nu producătorul pulberii.
Ceea ce proprietarul mărcii ar trebui să solicite, din timp, sunt date de compoziție suficiente pentru a calcula sau susține ambele baze, împreună cu metoda de analiză utilizată. Solicitarea acestora în etapa de artwork este ceea ce transformă o întrebare de două zile într-una de trei săptămâni, pentru că producătorul trebuie apoi să revină și să genereze cifre pe care nu i s-a cerut niciodată să le producă.
TeraVella activează în domeniul pulberilor pentru băuturi ca partener de aprovizionare, nu ca producător — nu operăm propria noastră fabrică de pulberi pentru băuturi. Rolul nostru este să verificăm un producător față de briful dumneavoastră și să ne asigurăm că compoziția și specificația, inclusiv datele din spatele unei declarații nutriționale, sunt consemnate în scris înainte de producție, nu căutate ulterior. Declarația în sine, și instrucțiunile de preparare de care depinde, rămân responsabilitatea proprietarului mărcii, iar noi spunem asta clar, în loc să lăsăm lucrurile neclare. Volumele, formatele și prețurile sunt confirmate la ofertă.
