Puține materiale naturale sunt atât de larg utilizate, sau atât de des etichetate greșit, ca jojoba. Se află în faza uleioasă a serurilor, balsamurilor, balsamurilor de păr și rujurilor, iar fiecare document comercial o numește ulei. Totuși jojoba nu este deloc un ulei în sensul chimic — este un ester de ceară lichid, și acest singur fapt explică aproape tot ceea ce un formulator apreciază la ea.
O ceară, nu un ulei
Un adevărat ulei purtător este un trigliceridă: trei acizi grași legați de un schelet de glicerol. Jojoba nu are deloc glicerol. În schimb, fiecare moleculă este un singur acid gras cu lanț lung esterificat la un singur alcool gras cu lanț lung — un ester de ceară. Majoritatea cerurilor vegetale sunt solide, dar esterii jojobei sunt predominant mononesaturați și au o lungime a lanțului care menține materialul lichid la temperatura camerei. Așa că se toarnă și se întinde ca un ulei, fiind în același timp, structural, o ceară. Numele INCI Simmondsia Chinensis Seed Oil păstrează cuvântul oil pentru continuitatea etichetării, dar chimia este mai apropiată de fracțiunea de ceară a propriului sebum al pielii decât de uleiul de floarea-soarelui sau de migdale.
Lungimile de lanț care o definesc
Profilul caracteristic al Simmondsia chinensis este dominat de lanțuri mononesaturate în jurul C20 (eicosenoic) și C22 (docosenoic), atât pe partea acidă cât și pe partea alcoolică a legăturii esterice. Acest lucru este neobișnuit — majoritatea lipidelor cosmetice sunt construite pe lanțuri C16 până la C18. Un profil GC sau GC-MS care arată această semnătură C20 și C22, pe ambele jumătăți ale esterului de ceară, este cea mai clară confirmare că un butoi conține jojoba autentică și nu un amestec adulterat.
De ce jojoba rezistă la râncezire
Râncezirea uleiurilor este în mare parte o poveste a acizilor grași polinesaturați: cu cât o lipidă poartă mai multe legături duble, cu atât se oxidează mai repede și formează peroxizi. Esterii jojobei sunt în principal mononesaturați, cu foarte puțin conținut polinesaturat de atacat. Rezultatul practic este o stabilitate oxidativă excepțională și o durată de valabilitate lungă — jojoba rezistă la formarea de peroxizi acolo unde un trigliceridă bogat în linoleic ar deveni rânced în decurs de un an. Indicele de iod scăzut reflectă acest grad modest de nesaturare, iar urmărirea indicelui de peroxid în timp confirmă cât de lent îmbătrânește. Pentru un formulator, această stabilitate se traduce printr-o fază uleioasă mai iertătoare și mai puține bătăi de cap cu antioxidanții în produsul finit.