Oxidul de etilenă nu este aprobat pentru utilizare pe alimente în Uniunea Europeană din 1991. Este clasificat drept mutagen și cancerigen, nu există un nivel permis, iar orice constatare înseamnă că produsul iese de pe piață. Având în vedere toate acestea, o persoană rezonabilă s-ar aștepta ca subiectul să fie închis. Nu este. Din 2020 a generat una dintre cele mai lungi secvențe de alerte și retrageri din comerțul european cu alimente, iar condimentele se află aproape de centrul ei.
De ce o substanță interzisă de decenii continuă să apară
Două lucruri explică persistența.
Primul este că interdicția este europeană, nu globală. Oxidul de etilenă rămâne o metodă de decontaminare legală și larg utilizată într-un număr de țări producătoare, unde este un mod eficient de a reduce încărcătura microbiană într-un produs greu de tratat altfel. Materialul tratat complet legal la origine devine neconform în momentul în care este introdus pe piața UE.
Al doilea este că expunerea ajunge de obicei indirect. Retragerile care au cauzat cea mai mare perturbare nu au implicat producători care și-au tratat propriile produse. Au implicat producători care au cumpărat un ingredient — susan, un condiment, o gumă, un aditiv — care purta un reziduu. Din 2020 sistemul de alertă rapidă al UE poartă o lungă serie de notificări privind susanul, condimentele, plantele aromatice și nucile, iar tiparul este constant: compania care retrage produsul este rareori compania care a aplicat tratamentul.
Definiția reziduului este partea care surprinde oamenii
Acesta este detaliul tehnic care transformă o problemă istorică într-una actuală, și merită înțeles corect.
Oxidul de etilenă în sine se disipă. Dacă măsurarea ar viza doar oxidul de etilenă, materialul tratat ar ieși adesea curat după o perioadă. Dar definiția UE a reziduului acoperă suma oxidului de etilenă și a 2-cloroetanolului, exprimată ca oxid de etilenă — iar 2-cloroetanolul rezultă din tratament și persistă.
Consecințele practice decurg direct. Materialul tratat cu luni în urmă poate încă ieși pozitiv. Un ingredient tratat cu câteva etape mai devreme în lanț poartă markerul în tot ce intră. Iar un rezultat negativ doar pentru oxidul de etilenă nu este dovadă de conformitate, pentru că nu asta se măsoară. Un cumpărător care examinează un certificat ar trebui să verifice că analiza acoperă ambele substanțe conform definiției combinate, în loc să presupună asta.
Riscul se concentrează în ingredientele pe care nimeni nu le examinează
Într-un amestec de condimente sau într-un condiment compus, verificarea urmează în mod natural volumul. Componentele principale sunt specificate, eșantionate și auditate. Un condiment minor la o pondere mică, un suport, un agent antiaglomerant sau un colorant sunt cumpărate pe cuvântul furnizorului.
Definiției reziduului nu îi pasă de rata de includere. Se aplică produsului introdus pe piață. Un ingredient care contribuie cu o mică fracțiune din greutate poate purta suficient reziduu pentru a duce lotul finit peste limită, și va fi exact ingredientul pe care nimeni nu s-a gândit să-l pună la îndoială.
Singurul răspuns funcțional este lipsit de strălucire: fiecare ingredient, inclusiv cele mici, poartă aceeași întrebare și aceeași cerință de documentație. Un amestec este conform exact în măsura în care este conformă componenta sa cel mai puțin examinată.
Tratamentul cu abur, cu compromisurile declarate
Alternativa consacrată fără reziduuri este tratamentul cu abur. Reduce încărcătura microbiană folosind căldură și umiditate în loc de un agent chimic, nu lasă reziduu și este compatibil cu lanțurile de aprovizionare ecologice.
Nu este lipsit de cost. Căldura și umiditatea pot afecta fracțiunea aromatică volatilă și, la unele produse, culoarea — ceea ce pentru un condiment cumpărat tocmai pentru aroma sa nu este un efect secundar neglijabil. Procesarea trebuie controlată pentru a gestiona asta, iar un condiment intens tratat poate fi vizibil mai plat decât unul netratat.
Acest compromis este exact motivul pentru care metoda de tratament aparține specificației, în loc să fie delegată. Un brief care declară o țintă microbiologică fără să precizeze cum poate fi atinsă a lăsat cea mai consecventă decizie pe seama celui care execută comanda.
Cele trei rânduri care previn problema
Întrebați, înainte de a comanda, dacă produsul sau oricare dintre componentele sale a fost tratat cu oxid de etilenă în orice moment. Scrieți răspunsul în specificație ca interdicție, nu ca preferință. Cereți analiză conform definiției combinate a reziduului, cu metoda denumită.
TeraVella lucrează în domeniul condimentelor ca partener de aprovizionare, nu ca procesator — nu pretindem că deținem o moară. Ceea ce facem este să punem întrebarea privind tratamentul la începutul briefului, să fixăm răspunsul în specificația scrisă și să definim parametrii de analiză a lotului având în vedere cerințele de destinație. Respectăm ISO 9001, ISO 22000 și ISO 27001 și nu afirmăm nicio certificare ecologică sau de alt tip; acolo unde este necesar un produs certificat, documentele provin de la sursă. Aceasta este o categorie în care un furnizor care răspunde precis, inclusiv despre ceea ce nu știe, valorează mai mult decât unul care răspunde liniștitor. Volumele și prețurile se confirmă la cotație.
