Exportatorii care și-au construit o afacere de fructe uscate în Europa abordează adesea Japonia și Coreea de Sud ca destinații suplimentare pentru același produs. Este o presupunere rezonabilă și este adesea greșită, dintr-un motiv specific și evitabil: regulile privind aditivii pe aceste piețe nu sunt o variație a celor europene. În cel puțin o privință importantă, sunt mai stricte cu o marjă largă, iar diferența este suficient de mare încât un produs european perfect legal poate fi inadmisibil.
Cifra care îi prinde nepregătiți pe furnizorii europeni
Japonia stabilește o limită reziduală pentru sulfiți în fructele uscate, excluzând stafidele, de 0,35 g/kg — 350 mg/kg — exprimat ca dioxid de sulf. Comparați aceasta cu UE, unde fructele uscate de culoare deschisă, precum caisele și strugurii albi, se situează în prezent la un maxim de 2.000 mg/kg.
Consecința este directă. O caisă uscată sulfurată produsă la mijlocul intervalului european nu este un caz marginal în Japonia; este de câteva ori peste limită. Aceasta nu este o chestiune de inspector mai strict sau ofițer vamal dificil. Este un nivel permis diferit, și nicio cantitate de documentație nu face un produs conform cu o limită pe care o depășește.
Rezultă că problema aditivilor este prima întrebare pe aceste piețe, nu un detaliu de specificație de rezolvat mai târziu. Un furnizor care deschide o discuție japoneză fără a cunoaște nivelul de sulfiți al propriului produs nu este încă în poziția de a răspunde la singurul lucru care contează.
Cum se desfășoară de fapt un import japonez
Importatorii depun un formular de notificare pentru importul de alimente la Secția de Inspecție a Igienei Alimentare de la o stație de carantină a Ministerului Sănătății, Muncii și Bunăstării. Loturile selectate pentru examinare sunt inspectate la un depozit vamal desemnat, unde funcționarii prelevă probe pentru analiză de laborator, iar intrarea este permisă odată ce stația de carantină confirmă conformitatea.
Două aspecte practice rezultă pentru un furnizor. Primul este că analiza pre-expediere trebuie să acopere ceea ce va fi efectiv testat, ceea ce înseamnă că discuția despre domeniul analitic revine importatorului înainte ca marfa să se miște, nu după ce a fost prelevată o probă. Al doilea este că inspecția se întâmplă cu marfa deja în Japonia și în regim vamal, astfel încât un eșec este costisitor într-un mod în care un eșec la origine nu este. Tot ce poate fi verificat înainte de expediere ar trebui verificat.
Etichetarea este o linie de lucru separată. Fructele uscate preambalate vândute în Japonia poartă o etichetare obligatorie care include aditivi, informații despre alergeni și date despre ingrediente și origine, cu aditivii listați în ordine descrescătoare a conținutului. Aceasta este muncă în limba locală, și importatorul este poziționat să o facă — dar depinde în întregime de datele de compoziție furnizate de furnizor, și de acolo provin de obicei întârzierile.
Coreea de Sud: înregistrarea unităților și un prag de declarare scăzut
Coreea gestionează siguranța alimentelor importate printr-un cadru dedicat, Legea Specială privind Gestionarea Siguranței Alimentelor Importate, care a introdus preînregistrarea unităților alimentare din străinătate pentru anumite categorii și oferă MFDS un temei legal pentru a acționa împotriva unităților care refuză inspecția la fața locului. Dacă un anumit produs se încadrează într-o categorie care necesită aprovizionare de la o unitate înregistrată este ceva de stabilit pentru acel produs, din timp, cu importatorul — nu este o întrebare la care se răspunde din cunoștințe generale, iar un furnizor care ghicește creează o problemă, mai degrabă decât să o rezolve.
La etichetare, pragul care merită cunoscut este că dioxidul de sulf prezent peste 10 mg/kg trebuie declarat. Aceasta este o regulă de declarare, mai degrabă decât un nivel permis, iar nivelul permis pentru un anumit fruct uscat este o chestiune separată de confirmat per produs. Preferăm să spunem asta clar, decât să cităm o cifră în spatele căreia nu am putea sta.
Ambele piețe sunt exigente în privința unor lucruri pe care cumpărătorii europeni le consideră secundare. Uniformitatea aspectului contează mai mult — o variație de culoare sau dimensiune a bucății care ar trece fără comentarii într-un lot en-gros european ridică întrebări. Prezentarea ambalajului este judecată după un standard mai înalt, inclusiv modul în care arată un pachet după transport, nu cum arăta la umplere.
Completitudinea documentației este citită ca o referință de caracter. Un furnizor care trimite un pachet de date complet și consecvent, fără a fi nevoie să fie presat, a spus ceva despre modul în care operează, și pe ambele piețe această impresie cântărește în discuția comercială. Situația inversă este la fel de adevărată și mai greu de recuperat.
De ce o gamă fără aditivi simplifică dosarul
Acolo unde nu se folosește sulfit, o limită reziduală nu are nimic de legat, iar un prag de declarare nu este niciodată abordat. Aceasta elimină cea mai mare sursă unică de fricțiune pe aceste două piețe într-un singur pas. Nu elimină restul — notificarea de import, etichetarea în limba locală, așteptările privind micotoxinele și reziduurile, și întrebările de înregistrare specifice categoriei rămân toate — așa că simplifică dosarul, mai degrabă decât să îl închidă.
Gama de fructe uscate a TeraVella este construită astfel ca o chestiune de proces, mai degrabă decât o strategie de piață. Chipsurile noastre de fructe sunt uscate la temperatură scăzută la unitatea noastră geotermală din Sındırgı și conțin fruct și nimic altceva: fără zahăr adăugat, fără conservanți, fără coloranți, fără sulfit. Producția se desfășoară sub ISO 9001 și ISO 22000 cu trasabilitate la nivel de lot, și nu deținem nicio certificare dincolo de acestea. Furnizăm specificații, date despre ingrediente și alergeni și certificat de analiză la cerere, și planificăm analiza micotoxinelor și a reziduurilor în fereastra de producție, mai degrabă decât să o urmărim ulterior. Volumele, formatele și prețurile se confirmă la ofertare, iar acolo unde o cerință de piață este ceva ce nu putem îndeplini, spunem acest lucru de la început, în loc să lăsăm problema să apară la un depozit vamal.
