Pentru o marcă ce dorește să facă o pretenție credibilă de naturalețe sau de organic, cuvântul „natural” pe o etichetă valorează foarte puțin de la sine. Certificarea COSMOS există tocmai pentru că acest cuvânt nu are o definiție legală. Pentru un cumpărător de materii prime, înțelegerea modului în care funcționează standardul — și ce garantează de fapt statutul unui ingredient — face diferența dintre o pretenție apărabilă și un risc de marketing.
Ce acoperă standardul COSMOS
Standardul COSMOS este un cadru european pentru cosmetice naturale și organice, deținut și administrat de organizația non-profit COSMOS-standard AISBL din Bruxelles. A fost creat de cinci organisme fondatoare — BDIH, Cosmebio, Ecocert Greenlife, ICEA și Soil Association — pentru a armoniza un mozaic de standarde naționale anterioare într-un singur set de reguli. Standardul reglementează ce ingrediente pot fi utilizate, cum pot fi procesate, criteriile de mediu și de ambalaj, și modul în care un produs câștigă dreptul de a afișa semnătura COSMOS.
COSMOS Natural versus COSMOS Organic
Standardul oferă două semnături. COSMOS Natural certifică faptul că un produs respectă regulile privind ingredientele și procesele permise. COSMOS Organic necesită toate acestea și adaugă praguri minime de conținut organic calculate pe rețetă. În practică, aceasta înseamnă că un produs COSMOS Organic trebuie să conțină o proporție definită de material certificat organic, pragurile aplicându-se ingredientelor agricole organice și procesate fizic. Apa și mineralele sunt tratate separat deoarece, prin natura lor, nu pot fi certificate organic — o rețetă bogată în apă și pigmenți minerali are astfel mai puțin spațiu pentru a atinge pragul organic, ceea ce modelează alegerea între cele două semnături încă de la începutul dezvoltării. Pentru un cumpărător, distincția contează comercial la fel de mult ca tehnic: COSMOS Organic face o pretenție mai puternică, dar limitează paleta de ingrediente și necesită aprovizionare organică dovedită lot cu lot.
Cum sunt clasificate ingredientele
Standardul încadrează fiecare materie primă într-o categorie, iar categoria determină ce este permis:
| Categorie | Exemple | Statut în standard |
|---|---|---|
| Apă | Apă purificată, aqua | Permisă; nu contează ca organică |
| Minerale | Argile, săruri, oxizi | Permise; nu pot fi organice |
| Ingrediente agricole procesate fizic | Uleiuri presate la rece, extracte vegetale | Centrale pentru pragurile organice |
| Ingrediente agricole procesate chimic | Tensioactivi derivați, esteri | Permise doar prin procese aprobate |
| Altele | Sintetice permise definite | Restricționate, listate strict |
Procesele fizice permise — presare, distilare, filtrare și altele similare — sunt largi, în timp ce procesarea chimică este limitată la o listă definită de reacții permise, folosind reactivi aprobați. Orice se află în afara acestei liste nu este conform, indiferent cât de „natural” sună marketingul.